Aplicarea extrateritorială a Legii americane referitoare la prejudiciile reclamate de străini

30 noiembrie 2013 at 9:00

Alien Tort Claim Act (ATCA) sau Alien Tort Statute (ATS) a fost adoptată de către primul Congres al SUA în anul 1789 Section of Litigation, “A Primer for the Alien Tort Claims Act”Această lege permite străinilor să introducă acțiuni în fața instanțelor federale pentru anumite încălcări ale „legii națiunilor”, așa cum este definită de dreptul cutumiar internațional sau ale unui tratat al Statelor Unite, inclusiv nerespectarea drepturilor omului, „indiferent de locul în care are loc încălcarea”The International Lawyer, “Corporate Liability under the Alien Tort Claims Act”.

Primul Congres a adoptat ATCA cu scopul „de a asigura comunitatea internațională, că Statele Unite ale Americii în calitate de nouă națiune, se angajează să-și îndeplinească obligațiile conform dreptului internațional. În acest sens poate fi amintit „Incidentul Marbois” din 1784 „care ilustrează puternic neputința guvernului federal în materie de politică externă, în situația în care Congresul Continental nu l-a putut pedepsi pe Charles de Longchamps pentru atacarea diplomatul francez Barbé-Marbois în Philadelphia. Când Franța a afirmat că atacul reprezintă o încălcare a dreptului internațional și Statele Unite au fost obligate să ofere un remediu, instanțelor statale le-a revenit sarcina să-l judece pe Longchamps și să aline aliatul” americanilor – International Law News, “Kiobel v. Royal Dutch Shell: The Need for a Robust ATS”.

În Sosa v. Alvarez-Machain, Curtea Supremă a reținut că „ pentru ca un prejudiciu să se ridice la acest nivel, trebuie să se întemeieze pe o normă cu caracter internațional acceptată de lumea civilizată și să fie definit conform paradigmelor din secolul 18, infracțiuni contra ambasadorilor, încălcări ale conduitei în condiții de siguranță și pirateria, pe care Congresul le-a avut în vedere atunci când a adoptat ATS „Section of Litigation, Civil Rights, Fighting „Today’s Pirates”:Kiobel and the Future of ATS Claims”.

„Cazurile contestate potrivit ATCA au tendința de a demonstra confluența a mai multor probleme – drepturile omului (cazul Unocal, cazul Chevron, cazul Royal Dutch Petroleum Co., cazul Khulumani, cazul Exxon-Mobil), muncă și ocuparea forței de muncă (cazul Coca-Cola, cazul Drummond), afaceri externe (cazul Garamendi, cazul Nike, cazul Comfort Women, cazul Republic of Austria v. Altmann, cazul Alvarez-Machain, cazul Salvadoran Generals Torture, cazul Chilean “Caravan of Death” Torture-Murder, cazul U.S. State Department Opposition to Suits), globalizarea corporatistă și separația puterilor” – Extraterritorial Application of US Laws”.

„Multe controverse înconjoară tendința modernă în materie de litigii privind drepturile omului, în special în ceea ce privește utilizarea Alien Tort Statute (ATS). Unele dintre cele mai recente controverse provin din aplicarea sa extrateritorială cu privire la o conduită care a avut loc în întregime în cadrul unei națiuni străine. Raza de acțiune extrateritorială ATS a fost în mare parte asumată de la învierea sa cu mai mult de trei decenii în urmă, în speța Filartiga c. Pena-Irala. În Kiobel v. Royal Dutch Petroleum Co., Curtea de Apel a celui de-al Doilea Circuit al S.U.A a decis împotriva aplicării extrateritoriale, cu toate acestea, Curtea Supremă a aprobat cererea de audiere” – International Law News, „The Alien Tort Statute and the Presumption Against Extraterritoriality”.

Deoarece dreptul internațional nu interzice statelor să pună la dispoziție căi de atac interne care impun răspunderea civilă delictuală a corporațiilor în ceea ce privește conduita lor extrateritorială care încălcă normele ius cogens, decizia celui de al Doilea Circuit ar trebui să fie revocată.” Astfel, „Curtea Supremă poate afirma că Statele Unite își menține angajamentul față de obligația de a oferi un remediu pentru încălcări ale legii națiunilor – obligație care a dat naștere acestei legi în zorii fondării națiunii” americane – International Law News, “Kiobel v. Royal Dutch Shell: The Need for a Robust ATS”.

În Franța, „Curtea de Apel din Versailles a hotărât în cauza AFP și OLP împotriva Alstom și Veolia privind răspunderea civilă a două companii franceze pentru rolul lor în presupusa construcție ilegală a unui sistem de metrou ușor în Bank West, ocupată de Israel, că tratatele invocate (printre care Convenția de la Geneva și Convenția de la Haga din 1954 pentru protecția bunurilor culturale în caz de conflict armat) conțin numai obligații pentru statele părți contractante și că societățile pârâte nu au semnat prevederile dreptului internațional menționate, nici nu au fost beneficiarii obligațiilor pe care aceste tratate le conțin și drept consecință, ele nu sunt subiecte de drept internațional.” Curtea a menționat că „speța americană Kiobel, a abordat problema corporațiilor care au încălcat legislația internațională fiind responsabile civilmente în conformitate cu dreptul comun federal (ATCA), în timp ce speța franceză s-a ocupat de problema corporațiilor care comit încălcări ale dreptului internațional și răspunderea lor civilă este în conformitate cu dreptul internațional (a patra Convenție de la Geneva și Convenția de la Haga din 1954). Prin urmare, nu se poate concluziona că punctul de vedere al celui de al Doilea Circuit din SUA concordă cu hotărârea Curții din Versailles în sensul că dreptul internațional nu creează răspundere pentru corporații” Conflict of Laws.net, “A European Sister Judgment for Kiobel?” by Marta Requejo, Elise Maes.

Asociația Baroului American a susținut în Kiobel v. Royal Dutch Petroleum la Curtea Supremă de Justiție a SUA competența instanțelor federale de a analiza plângerile civile referitoare la încălcări ale legislației internaționale privind drepturile omului, atunci când presupusele abuzuri au avut loc în afara Statelor Unite. „În cerere, s-a citat un raport ABA din anul 1985 care preciza că Statele Unite”, au recunoscut de mult timp că, dacă drepturilor internaționale ale omului trebuie să le fie date efecte juridice, națiunile care aderă trebuie să pună la dispoziție căi de atac interne și sancțiuni pentru combaterea abuzurilor, indiferent de locul în care acestea apar”- ABA News Archive, „In Kiobel Case, ABA Urges Supreme Court to Affirm Use of Statute for Human Rights Abuses Abroad”.

În „Morrison v. National Australia Bank Ltd. s-a menționat că „întrucât Congresul nu și-a declarat clar intenția în sensul acordării acestei legi un efect extrateritorial, trebuie să presupunem că este în primul rând preocupat de condițiile interne.”(…) Această „prezumție împotriva aplicării extrateritoriale a legislației federale, nu este nicidecum o dezvoltare recentă în dreptul american (States v. Palmer, Am. Banana Co. v. United Fruit Co., United States v. Bowman)” – International Law News, „The Alien Tort Statute and the Presumption Against Extraterritoriality”.

 Prin hotărâre dată în Kiobel v. Royal Dutch Petroleum, Curtea Supremă de Justiție a SUA „a limitat în mod semnificativ domeniul de aplicare a Alien Tort Statute (ATS).„Curtea a refuzat în unanimitate să decidă, dacă ar putea fi trase la răspundere corporațiile conform ATS, reținând în schimb că prezumția împotriva extrateritorialității blochează deschiderea unor procese în baza prevederilor ATS pentru prejudicii comise în străinătate, cu excepția cazului în care cererea va „atinge și preocupa teritoriul Statelor Unite. . . cu o forță suficientă pentru a înlătura prezumția împotriva aplicării extrateritoriale” – Section of Litigation, Civil Rights, Fighting „Today’s Pirates”: Kiobel and the Future of ATS Claims.