Fair use –”ceva nou şi diferit”

30 aprilie 2013 at 6:04

Curtea de Apel a celui de-al 2-lea Circuit al Statelor Unite a decis că modificarea unor fotografii protejate de drepturi de autor, prin care s-a realizat colaje şi picturi, vândute pentru 10 milioane de dolari, faţă de numai 8000 $ câştigaţi de autorul fotografiilor din vânzarea cărţii în care acestea au fost prezentate, a constituit o „utilizare echitabilă”(fair use) a acestor lucrări, se relatează în ABA Journal.

„Utilizarea echitabilă”este o doctrină folosită pentru a încuraja critica şi comentariul cu privire la lucrări protejate de drepturi de autor. Aceasta se bazează pe conceptul că fiecare ar trebui sa fie liber să folosească porţiuni din materiale protejate de copyright fără a cere permisiunea titularului drepturilor de autor. Este un principiu echitabil, frecvent utilizat în apărare de către cei acţionaţi în judecată pentru încălcarea acestor drepturi”- GP SOLO, „Fair Use in News and Reviews”.

Instanţa de apel a constatat că 25 din cele 30 de opere de artă astfel create, sunt„ ceva nou şi diferit”şi reprezintă o „utilizare echitabilă”, deoarece este suficient ca „un observator rezonabil să găsească lucrarea ca fiind transformată. Instanţa de judecată a reţinut că nu este necesar pentru utilizarea secundară, să comentezi artistul original sau lucrarea,sau cultura populară.”Instanţa a mai stabilit că “5 dintre lucrări au suferit modificări minore”,motiv pentru care a trimis cauza spre rejudecare tribunalului districtual, în vederea determinării „utilizării echitabile” în cazul acestor opere – ABA Journal.

În ceea ce priveşte “Utilizarea echitabilă în dreptul european” din Business Law Today, articolul „Fair Use in Europe: In Search of Flexibilities” (21 noiembrie 2011) preciza: “nevoia de mai multă deschidere în ceea ce priveşte legea drepturilor de autor este aproape de la sine înţeleasă în această societate informaţională de schimbare extrem de dinamică şi imprevizibilă. O perspectivă istorică, de asemenea, sugerează că legea drepturilor de autor, în special în jurisdicţiile de drept civil din Europa, a pierdut mult din flexibilitate în cursul secolului trecut. Prin contrast, cu ritmul accelerat al schimbărilor tehnologice în secolul 21 şi având în vedere procesul complex de luare a deciziilor în cadrul UE, nevoia de norme flexibile privind drepturile de autor atât la nivelul UE cât şi la nivel naţional este acum mai mare decât oricând. În acest context, autorii susţin că acquis-ul drepturilor de autor UE lasă mult mai mult spaţiu pentru flexibilitate decât lista închisă a limitărilor permise şi a excepţiilor. În primul rând, prevederile enumerate sunt, în multe cazuri, prototipuri categoric formulate mai degrabă decât excepţii precis delimitate, lăsând astfel statelor membre marje largi de implementare. În al doilea rând, acquis-ul UE lasă un loc amplu nereglementat cu privire la dreptul de adaptare, care a rămas până acum în mare parte nearmonizat. Un stat membru care intenţionează să profite pe deplin de tot spaţiul politic prevăzut de Directiva privind Societatea Informaţională (Directiva (CE) 2001/29 din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor şi a drepturilor conexe în societatea informaţională), ar putea realiza acest lucru prin transpunerea literalmente a tuturor situaţiilor​​ de excepţie din directivă, în legislaţia naţională.”

“Conform “testului în trei etape” astfel cum este prevăzut în Convenţia de la Berna şi Acordul TRIPS, excepţiile sunt permise „în anumite cazuri speciale”, care „nu intră în conflict cu o exploatare normală „a lucrării şi” nu prejudiciază în mod nejustificat interesele legitime (ale titularului)”- World Intellectual  Property Organization, Geneva, „Intellectual Property on the Internet: A Survey of  Issues”.

„În asociere cu testul în trei etape, cele menţionate ar conduce efectiv la o normă semi-deschisă aproape la fel de flexibilă ca principiul utilizării echitabile din Statelor Unite”- Business Law Today.