„Patrimoniul cultural a fost întotdeauna o victimă de război”

31 iulie 2014 at 20:15

 

A afirmat Tess Davis, expert în combaterea comerțului ilegal cu antichități din Asia de Sud-Est, la Scottish Centre for Crime and Justice Research de la Universitatea din Glasgow – ABA Journal, „How countries are successfully using the law to get looted cultural treasures back”.

Timp de două decenii, o pereche de statui monumentale a păzit intrarea în galeriile de artă din Asia de sud-est ale Muzeului Metropolitan de Artă din New York.(…) În data de 20 mai 2013, statuile vechi de un mileniu, cunoscute sub numele de «Kneeling Attendants», au dispărut.(…) La începutul anilor 1970, când Cambodgia a fost cuprinsă de un război civil agitat, a avut loc jefuirea masivă a templelor și sustragerea statuilor, precum și a altor bunuri de valoare din patrimoniului cultural al Imperiului Khmer.(…) Când statuile au ajuns în Statele Unite la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990, proveniența a fost ultima problemă. Mai mult decât atât, Cambodgia, încă se mai lupta să-și revină după războiul civil și instabilitatea politică – abordarea problemei antichităților fiind puțin probabilă.” – ABA Journal, „How countries are successfully using the law to get looted cultural treasures back”.

„Curtea de Apel din New York, în decizia «In re Flamenbaum», a stabilit elementele apărării privind întârzierea nejustificată în valorificarea cererii pentru recuperarea bunurilor culturale furate și a respins orice doctrină referitoare la „prada de război”, care ar permite unui hoț să dobândească un titlu valabil de proprietate asupra bunurilor furate.The Year in Review, AN ANNUAL PUBLICATION OF THE ABA/SECTION OF INTERNATIONAL LAW, International Art and Cultural Heritage, I. Laches and “Spoils of War” Doctrine: In re Flamenbaum, pag.421.

Sosirea statuilor «Kneeling Attendants» în data de 11 iunie 2013, a fost salutată cu entuziasm la Phnom Penh.(…) De atunci, Cambodgia a reușit să obțină și alte obiecte de artă. La sfârșitul anului trecut în cazul Sotheby‘s, a fost promisă repatrierea statuii războinicului fictiv hindus Duryodhana, în valoare de 3.000.000 de dolari. În acest an, atât Muzeul Norton Simon și Christie‘s au anunțat termenul de zile în care ar putea returna, fiecare, statuile Koh Ker. Revenirea antichităților în Cambodgia reflectă o schimbare în curs de desfășurare între instituțiile americane și europene de artă. Dar nu a fost o tranziție ușoară și repatrierile sunt rareori stabilite atât de clar, ca în cazul prezentat mai sus. În luna mai, de exemplu, Muzeul de Artă din Cleveland a anunțat că o anchetă efectuată de către unul dintre custozii săi a ajuns la concluzia că o statuie antică, din colecția sa, nu a provenit de la un templu din complexul Koh Ker, așa cum oficialii din Cambodgia au pretins. Aceștia nu au comentat imediat constatarea.”– ABA Journal, „How countries are successfully using the law to get looted cultural treasures back”.

Ca răspuns la jefuirea Muzeului din Bagdad în 2003, FBI-ul a constituit Art Crime Team (ACT), în 2004, pentru a răspunde necesității de desfășurare rapidă de personal calificat în investigații privind arta și patrimoniul cultural, pentru aplicarea legii.”Art & Cultural Heritage Law Newsletter A Publication of the Art & Cultural Heritage Law Committee, AMERICAN BAR ASSOCIATION SECTION OF INTERNATIONAL LAW SPRING 2014, VOL. V, ISSUE NO. 1, pag.14.

Convenția UNESCO asupra măsurilor ce urmează a fi luate pentru interzicerea și împiedicarea operațiunilor ilicite de import, export și transfer de proprietate al bunurilor culturale din anul 1970, a acordat statelor semnatare posibilitatea de a solicita întoarcerea comorilor culturale obținute ilicit și de a stabili liniile directoare pentru colecționari. O serie de țări a adoptat legi proprii privind patrimoniul cultural, dintre care unele aproape draconice (cum ar fi Italia, care își exercită drepturile asupra fiecărei opere de artă mai veche de 50 de ani și pretinde un drept nu numai asupra bunului antic, dar și în cazul oricărei reproduceri).”- ABA Journal, „How countries are successfully using the law to get looted cultural treasures back”.

Statele Unite ale Americii au preluat conducerea în negocierea Convenției din 1970, pentru a ajuta la combaterea jefuirii siturilor arheologice și au definit în mare măsură termenii săi. În timp ce opoziția internă a întârziat ratificarea și punerea în aplicare a tratatului până în 1983, când Congresul a autorizat aplicarea controalelor de import în anumite situații, SUA au fost prima piață importantă de artă, care a susținut restrângerea comerțului cu obiecte arheologice și etnologice, ca mijloc de protejare a patrimoniului cultural. În ultimul deceniu, mai multe națiuni de pe piața europeană au aderat la regimul prevăzut de tratat, dar au ales diferite mijloace de punere în aplicare.”ABA International, Paris 2010, Fall Meeting, Friday, November 5, Models for Implementation of the UNESCO 1970 Convention on Cultural Property: A Look Back and Prognosis for the Future.

Convenția UNESCO și convenția complementară UNIDROIT din 1995 privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal, rămân principalele reglementări conform cărora instituțiile și organele judiciare din întreaga lume abordează problema bunurilor culturale dobândite ilegal. Țările care sunt părți la convenția din 1970, s-au obligat să pună în aplicare legile necesare pentru a combate jaful și traficul unor astfel de bunuri și își propun să echilibreze aspectele complexe referitoare la „cumpărătorul de bună-credință”, prin solicitarea unui nivel de precauție.”– ABA Journal, „How countries are successfully using the law to get looted cultural treasures back”.